Acest articol face parte din seria To remote or not to remote
- Lucrul remote – cum am rezistat primii 9 ani (sau Intro)
- Pana de curent
Recent am trecut la al treilea job remote și în curând voi avea nouă ani de lucru de acasă, dintre care aproape 8 la o companie care s-a reinventat de 3 ori și câteva luni la alte două companii. Toate joburile au fost în suport IT, unul pe zona Windows, celelalte pe zona de hosting.
Și uite așa, după ce am cam început să mă satur cu spume de remote work …
… într-o dimineață, când era pană de curent și mă pregăteam să încep lucrul de pe hotspotul mobil și cu laptopul pe baterie, a venit ideea acestei serii de postări despre lucrul remote.
Pentru mine lucrul remote a devenit principalul mod de viață de la început
Nu este un doar un mod de viață, ci și principalul meu rol în toate planurile vieții: profesional, personal și social. Ordinea celor 3 coincide și cu proporțiile în care sunt disponibil pentru clienți (minim 75% din timpul activ total), pentru familie (cam 20%) și, respectiv, în plan social (restul de timp).
Să nu vi se pară ciudată această enumerare și să nu vă uitați … pătrat la numere. La un moment dat veți ajunge să vă faceți și voi socotelile astea. Sper să vă iasă mai bine ?
Personal am știut dintotdeauna că voi ajunge la ele, dar nu și când le voi face efectiv. Acum, însă, le-a venit rândul.
Dar voi mai scrie despre asta. Pentru că munca asta remote e un gambling continuu și nu scapi de socoteli, fie și pentru faptul că nimic nu vine gratis vreodată.
Ce a intrat în modul de viață ca remote worker?
Cea mai mare parte din mine ? Ca remote worker, cred că am fost și mai sunt oarecum un amalgam de profesionalism, responsabilitate, curaj, nebunie, ignoranță, curiozitate, consecvență, inconsecvență, frică, dispreț, nepăsare, epuizare, consum nervos. Or mai fi și altele, care îmi scapă, dar poate nu sunt importante chiar acum.
Partea cea mai complicată este că …
… a trebuit să mă acomodez cu toate aceste aspecte, să consolidez unele dintre ele și să le controlez pe celelalte.
Plus că recent m-am trezit și în situația de a începe să mai arunc … chestii gen ”balast” peste bord ca să rămân pe linia de plutire. În traducere liberă a trebuit să renunț aproape complet la anumite activități și preocupări destul de importante în plan personal (blogging, podcasting, radio, la participarea la programul Windows Insider MVP și la activitățile din comunități), tocmai pentru a putea face față în continuare acestui mod de viață … principal: lucrul remote.
Acesta a fost doar un intro
În săptămânile următoare voi scrie pe rând despre diverse aspecte ale vieții de remote worker, așa cum au fost ele pentru mine. La finalul seriei, pentru cei care vor avea răbdarea de a urmări toate postările, voi împărtăși mai multe idei și concluzii personale. Unele legate de întrebarea dacă a meritat sau nu, altele legate de ce aș face/schimba dacă ar fi să reiau acest drum.
Chiar săptămâna trecută discutam cu șeful meu despre posibilitatea asta. Discuția a ajuns aici tangențial și era foarte rezervat.
Cred că e destul de evident că e modul de lucru al viitorului într-o lume tot mai conectată electronic. Nu are rost să ții oamenii la tine în sediu și să consumi când pot lucra de acasă, fac mediul cum vor plus că totul „se vede” deci sunt „mai urmăriți” ca în sediul firmei.
Baiul e că nu e pentru toți, nu avem formarea necesară. E greu lucrul remote. Cum spuneai responsabilitate, perseverență și combinațiile lor cu multe altele.
Aștept cu interes continuarea, că aște ne paște pe toți :))
Salut din nou și mulțumesc pentru ideile de mai sus.
Așa cum ai observat probabil, al doilea articol din serie a fost publicat. Seria va fi una destul de amplă, pentru că îmi doresc să prezint multe dintre nenumăratele fațete ale acestui mod de lucru, care este de fapt un mod de viață.
Și chiar mi-ai dat o idee grozavă de articol de inclus în această serie: cum să fii liber ca remote worker chiar dacă ești mereu conectat cu locul de muncă.